Culesul viei
Culesul viei se face într-o zi însorită, după ce toţi strugurii s-au copt. Fructele se îndepărtează de pe viţă prin tăiere cu foarfecele de vie, în funcţie de ce intenţionaţi să faceţi cu recolta (pentru păstrare peste iarnă puteţi lăsa inclusiv segmente semi-lemnoase, iar pentru consum imediat sau pentru producţia de vin, îndepărtaţi strugurele numai cu codiţa subţire). Atât în timpul culesului cât şi ulterior, este important să nu striviţi strugurii. Folosiţi pe cât posibil coşuri de dimensiuni medii şi nu le încărcaţi excesiv. Evitaţi sacii de plastic. Cei din rafie permit o mai bună filtrare a aerului şi asigură calitatea fructelor până în momentul tescuirii.
Ce rămâne de făcut în vie după cules?
Tăierea de întinerire şi regenerare
Nu trebuie să neglijaţi via după ce aţi strâns recolta de anul acesta. Mai sunt încă lucruri de făcut, de exemplu tăierea de întinerire (în uscat, după căderea frunzelor, începând de la sfârşitul lunii octombrie şi până la migrarea sevei), care se desfăşoară după alte principii decât tăierea de primăvară (în verde). În funcţie de condiţiile de climă, se decide când se fac aceste tăieri. În locurile cu ierni aspre este bine să se taie via atât toamna cât şi primăvara.
Dacă locuiţi la o altitudine de peste 700 de m, e de preferat să executaţi tăierea de toamnă la sfârşitul lunii octombrie, în timp ce viile de la altitudinile mai mici, o pot suporta foarte bine şi în luna noiembrie sau chiar mai târziu. La noi în ţară e totuşi de preferat să separăm tăierea de toamnă de cea de primăvară, chiar dacă în regiunile mai blânde acestea pot fi comasate într-o singură tăiere în sezonul de pauză.
Trebuie să îndepărtaţi lemnul bătrân, lăsând numai lemnele de rod de la bază care vor deveni în aproximativ doi ani viţe viguroase, tinere. Tăierile de toamnă pot părea prea radicale atunci când încercaţi reîntinerirea viei pentru prima oară, însă veţi vedea rezultate excelente în anul următor. Reţinerile începătorilor ţin în general de a tăia lemnul tânăr, sănătos, pentru simplul motiv că nu se potriveşte în schema de aranjare a viei pe care aţi gândit-o iniţial, însă este ceea ce trebuie făcut, tocmai pentru a putea ţine planta sub control. Altfel veţi avea la primăvară viţe stufoase, arătoase, cu multe frunze şi puţini struguri care nu apucă să se coacă pentru că sunt îngrămădiţi de frunzişul luxuriant.
Curăţarea viţelor bolnave
Pentru a nu compromite recolta, viticultorii aleg să amâne rezolvarea anumitor boli până după cules. Acum este momentul să îndepărtaţi toate frunzele pătate, orice coardă afectată etc. şi să le distrugeţi.
Marcotajul
Dacă sunt destul de lungi, lemnele de rod pot fi aplecate, îngropate în pământ şi scoase la o distanţă rezonabilă de viţa-mamă, urmând ca la primăvară să dea lujeri. Ulterior se va secţiona coarda în pământ despărţind astfel planta nouă de planta iniţială.
Curăţarea şi afânarea solului
Nu este permis să lăsaţi resturi lemnoase şi vegetale în vie după încheierea culesului şi a tăierilor de uşurare. Toate aceste rămăşiţe trebuie strânse şi eliminate.
