Marea majoritate a plantelor căţărătoare din regiunea noastră au un foarte acut simţ al soarelui. Le veţi observa cum se orientează către răsărit, cum caută locurile mai însorite, cum înfloresc mai bine în bătaia razelor dimineţii.
Cu toate acestea, este o greşeală să aşezăm aceste plante în plin soare (li se vor usca frunze şi vor produce flori firave), aşa cum e o eroare să le punem în umbră (unde tulpinile nu li se vor dezvolta în voie). De aici, şi problema gestionării raportului ideal dintre cele două.
- O primă variantă funcţională o reprezintă un zid orientat spre est. Plantaţi asigurându-vă că baza este protejată de soare prin plante de talie joasă sau medie, ca muşcatele, verbinele, muscari, crizantemele sau orice altă floare care produce un tufiş apt să menţină umezeala şi umbra la baza plantei căţărătoare sau a viţei. De asemenea, puteţi construi un gard mignon cu acelaşi rol.
- Dacă dispuneţi de o apă curgătoare, chiar şi redusă ca debit sau de un lac sau heleşteu, plantaţi în apropierea acestora. Caprifoiul şi trompeta îngerilor, daturile, glicinele albe vor prospera şocant în aceste condiţii atâta vreme cât au deasupra soare.
- Nu aglomeraţi şi nu amestecaţi viţele între ele. Oferiţi-le suporturi solide, rarefiate, cu orientare est-vest. Dacă vreţi să realizaţi o arcadă, lăsaţi cel puţin un metru jumătate de la o rădăcină la alta şi protejaţi de soare baza tulpinii în primii ani.
- Păstraţi curată tulpina de la bază (care e mai predispusă în umezeală şi umbră la dăunători) îndepărtând cojile uscate, dar lăsaţi vlăstarii tineri din bătaia soarelui să se dezvolte în voie. În acest fel, planta se va dezvolta viguros în umbră, va înflori bine în soare şi se va preta la a fi modelată şi condusă după cum doriţi dumneavoastră.
