Chiar dacă uităm sensurile lor simbolice, cele trei tipuri mari de grădini uscate japoneze, numite şi grădini Zen (de exterior, de interior şi miniaturale) presupun îngrijiri diferite.
- Grădina de exterior trebuie întreţinută cu mare atenţie pentru a păstra efectul minimalist în ansamblul parcului dumneavoastră.
- Locul trebuie greblat şi curăţat de frunze moarte sau bolnave aduse de vânt. Sensul greblării ar trebui să vină la intersecţia dintre imaginaţia dumneavoastră şi regulile tradiţiei, care vorbesc în principal de sugestia imensităţii, a simplităţii şi a inefabilului prin linii curbe, paralele, închise în formă de cerc sau spirală în jurul pietrelor decorative.
- Fără a distruge cât de puţin sensul stilizat şi suspendat al terenului, puteţi adăuga totuşi plante care să facă legătura cu zona cu vegetaţie din grădină. Plante potrivite în această direcţie sunt varietăţile de aloe, cactuşii drepţi şi agavele. Acţionaţi cu moderaţie, altfel spaţiul se va transforma într-un deşert miniatural.
- Greblaţi nisipul întotdeauna după ploaie şi nu îl călcaţi odată ce l-aţi greblat.
- Grădina uscată de interior trebuie să reflecte tiparul designului din casa dumneavoastră. Pentru că interioarelor noastre le lipsesc de obicei stricteţea simplităţii din interioarele japoneze, soluţia aceasta e mai degrabă funcţională pentru holuri, locuri de trecere, şi trebuie separată clar de restul interiorului. Accesul trebuie redus, dar nu anulat, pentru a nu transforma grădina aceasta într-un decor sec, de fundal.
Grădinile uscate miniaturale au o suprafaţă de câteva sute sau mii de centimetri pătraţi şi se îngrijesc cu ajutorul unei greble mici. Trei până la cinci pietre reprezintă focarele de interes, fie în sensul unei reproduceri la o scară redusă a unui peisaj, fie pătrunse de un minimalism total, blocate în frumuseţea geometrică a ansamblului. Găsiţi o structură armonică şi construiţi variaţii în jurul ei. Pietrişul alb sau argintiu ar putea fi astfel secondat de stânci negre, de fundal.
