În seria de grădini pe care le-am prezentat până acum pe paginile noastre web, grădina persiană intră într-o categorie aparte, atât prin tiparele prestabilite pe care le combină în moduri extrem de complicate, după cum vom vedea mai jos, cât și prin incredibila versatilitate funcțională pe care o degajă.
Chahar bagh sau sensul unic al geometriei
Chahar bagh (literal: „patru grădini” sau „grădină în patru”) se referă direct la modul de împărțire a uneia dintre grădinile tradiționale persiene. Originară din Espahanul sefevid (Isfahan, în zilele noastre) și prezentă în marea majoritate a zonei persiene, grădina are forma unui dreptunghi cu intrarea pe una dintre laturile mici. O singură alee, centrală, împarte grădina în două jumătăți de dimensiuni egale. Această alee are o lățime generoasă. În apropiere de capătul grădinii, o a doua alee, perpendiculară pe prima, taie încă o dată grădina, în așa fel încât se obțin patru zone verzi, dintre care cele din față sunt dreptunghiuri ce mimează în mise-en-abyme forma de ansamblu a grădinii, în timp ce cele din spate sunt pătrate și reduse ca dimensiune. Văzute de sus, cele două alei formează o cruce; văzute de la intrarea în grădină, ele deschid perspectiva într-un mod unic și extrem de eficient vizual.
Grădinile chahar bagh contemporane preiau această structură de bază, dar renunță de multe ori la sensul ei intim, și o multiplică în moduri dintre cele mai diverse, respectând aceleași principii pe care persienii le aplică în arta covoarelor de secole. Din această cauză, un ochi neinițiat nu va vedea în parcurile în linii drepte din Isfanah, Yazd, Teheran și Kerman decât o dispunere modernă, când, în fapt, e vorba de un model pur tradițional reiterat la infinit.
Apa, iarba și conturul vegetației
Majoritatea grădinilor persiene chahar bagh dispun un plan drept, fără zone elevate și fără ansambluri vegetale consistente în volum. Privitorul trebuie să aibă control și decizie asupra spațiului, dar, în același timp, trebuie să se lase copleșit de sensul religios sau mistic al grădinii, ca spațiu ce precede intrarea în cele opt raiuri. În acest context:
- Apa – limitată la canale bine controlate, drepte, aproape minimaliste – comportă sensuri simbolice și aduce în același timp un sens de relaxare și liniște.
- Iarba – tăiată jos, conform standardelor… englezești – funcționează mai degrabă cromatic, fiind o funcție a vieții în spațiu.
- Vegetația – redusă la forme distinse, siluetate în sus – face legătura dintre cer și spațiul grădinii și ridică, prin aceasta, calitatea și volumul grădinii, făcând-o simultan primitoare și caldă.
Soluții pentru spațiile noastre
Deși pare distantă, comportând un grad de exotism nespecific zonei noastre geografice, grădina persiană chahar bagh este una dintre grădinile cel mai ușor de autohtonizat. Practic, principiile ei de bază pot fi reduse într-o oarecare măsură și forma de dreptunghi se potrivește în special pentru grădinile noastre urbane, unde limitarea cartografică ne obligă la un dreptunghi în spatele casei, ce pare greu de personalizat într-un mod creativ. Iată mai jos cele mai importante elemente pe care trebuie să le luați în calcul atunci când decideți să creați o grădină de acest tip acasă:
- Împărțirea nu trebuie modificată, pentru că ar strica proporțiile perfecte ce rezultă din formula persiană;
- Iarba trebuie tăiată des și e bine ca terenul să fie perfect drept. Dacă există o elevație spre capătul din spate al grădinii, aceasta poate fi contrată prin efecte vegetale.
- Pomii aleși trebuie tunși în așa fel încât coroana și tulpina să fie clar diferențiate una de alta, oricare ar fi unghiul privirii.
- Apa poate lipsi, dar, dacă e prezentă, trebuie să rămână în fundal, ca element adițional, și nu central.
