Glicina în luna mai

Dacă aveţi o grădină mare şi doriţi efecte spectaculare pe sfârşitul primăverii, una dintre cele mai bune soluţii este glicina. Cu o istorie bogată, în special în est şi extremul Orient, de unde se trage, această incredibilă plantă căţărătoare a făcut modă în Europa secolului al XVIII-lea şi a rămas de atunci înainte în atenţia oricărui grădinar non-sistematic.

Dintre speciile cunoscute, la noi s-au aclimatizat mai bine două: Wisteria japonica şi Wisteria sinensis. Diferenţele sunt minore şi se reflectă în general în culoarea şi mirosul florilor. La maturitate, planta poate ajunge la 10 metri înălţime, 30 de metri lungime şi poate cântări mai multe tone.

Dacă are condiţiile necesare (apă şi răcoare la rădăcină; mult soare pe frunze şi flori), glicina creşte foarte repede. De aceea, este bine să stabiliţi cu multă înţelepciune unde anume să o plantaţi. Iată câteva sfaturi în direcţia aceasta:

• Gândiţi prospectiv. Plantaţi wisteria numai dacă aveţi mult spaţiu, asigurându-vă că are loc şi suporţi pe care să se dezvolte.
• Terenul ideal este o pajişte însorită, lângă un râu, lac sau pârâu, de unde planta îşi va putea trage apa necesară.
• Dacă doriţi să construiţi o boltă pe care să o acopere glicina, trebuie să vă orientaţi spre metale. Un suport din lemn se va dovedi, într-un an sau doi, mult prea fragil pentru greutatea plantei. Cu toate acestea este de reţinut că, în timp, glicina îşi va putea susţine singură partea de jos a tulpinii (aproximativ doi metri), dar şi aceasta abia la 10-15 ani de la plantare.

Planta poate fi tăiată primăvara devreme sau toamna după căderea frunzelor. Având o creştere rapidă şi exuberantă, nu necesită tăieri atente. Din contră. Veţi constata că o puteţi conduce cum doriţi, întrucât şi vlăstarii de doi sau trei ani sunt suficient de flexibili încât să permită reorientarea plantei. Cu toate acestea, este bine ca în primii 3 ani să îi lăsaţi vlăstarii din partea de jos pentru ca, în timp, întregul coronament să devină omogen şi plin.

La începutul lunii mai, înaintea frunzelor, ciorchinii de flori de umflă şi explodează rând pe rând în buchete diverse (mov, roz, albastru deschis sau alb, în funcţie de specie). Aceşti ciorchini pot ajunge la 70 cm lungime şi sunt extrem de decorativi şi impozanţi. Iată ce trebuie să faceţi ca să obţineţi un efect maxim în această perioadă.

• Odată ce a început înflorirea, planta trebuie lăsată în voie. Tăierile pe care le aveaţi în plan pot fi amânate pentru toamnă.
• Dacă necesarul de apă nu este acoperit de condiţiile naturale, udaţi planta în fiecare seară. Apa are efect direct asupra calităţii petalelor şi a cantităţii de flori produse de glicină.
• Din cauza greutăţii florilor, oricât de flexibilă ar fi, glicina se poate rupe. Construiţi suporturi spontane, pe care le puteţi îndepărta la sfârşitul lunii.
• În a treia parte a lunii, când florile încep să se ofilească, puteţi tăia parte din ele. În acest fel vă asiguraţi că planta va mai produce în luna august câţiva ciorchini de flori.

Cu o aranjare atentă, glicina arată incredibil pe tot parcursul anului, oscilând între bogăţia frunzelor sau florilor şi caligrafia ramurilor în timpul iernii. Evitaţi însă seminţele din păstăi, care sunt otrăvitoare.