August – luna seminţelor

Înainte de a începe să adunaţi seminţe din grădina dumneavoastră, asiguraţi-vă că puteţi face diferenţa dintre plantele naturale, cu seminţe valide, şi hibrizi. În principiu, vă puteţi baza pe trei aspecte în cadrul acestei distincţii:

• Este probabil ca plantele provenite din seminţe cumpărate să fie hibrizi; de aceea, este esenţial să păstraţi etichetele fiecărei plante pe care aţi semănat-o în grădină.
• Speciile noi de flori, ce prezintă culori specifice, rare, forme complicate pornind de la forma de bază sau mutaţii evidente în geometria petalelor sunt în cele mai multe cazuri hibrizi.
• Plantele rezistente la boli sunt de multe ori hibrizi.

Adunarea seminţelor este un proces destul de complicat, ce comportă în cele mai multe situaţii particularităţi în funcţie de specie, de tipul seminţei şi de condiţiile de climă existente în momentul recoltării. De aceea, cel mai simplu mod de a aborda acest aspect este acela de a diferenţia seminţele ude de cele uscate. Cu foarte puţine excepţii, cele două categorii comportă condiţii similare şi necesită aceleaşi tratamente, indiferent de natura plantei. În acest fel puteţi minimiza riscurile asociate unei recoltări deficitare (fără a le anula însă), reducând timpul pe care îl veţi aloca acestui proces. Iată cum:

• Seminţele ude trebuie în prealabil îndepărtate din interiorul fructului şi uscate moderat. De cele mai multe ori, este preferabilă uscarea la soare (se exclud de la această regulă speciile alogene), pentru că atât temperatura cât şi umiditatea atmosferică din această perioadă corespund necesităţilor plantei. Odată uscarea realizată, îndepărtaţi pe cât posibil resturile (coji, teci, carcase vegetale), pentru că acestea pot afecta seminţele în perioada de păstrare.
• Seminţele uscate trebuie culese cu grijă abia după ce planta şi-a terminat procesul biologic. Spre exemplu, nu este bine să rupeţi păstăile de glicină înainte ca acestea să explodeze, ci e de preferat să culegeţi seminţele de pe jos. Similar, Aquilegia nu trebuie grăbită: aşteptaţi până în momentul în care carcasele au căpătat culoarea maro şi produc un sunet dacă le scuturaţi.

Începând cu luna august, procesul de păstrare a seminţelor trebuie regularizat, pentru a vă asigura că în anul următor seminţele dumneavoastră sunt viabile. Dacă urmaţi cu atenţie sfaturile de mai jos, vă puteţi reduce considerabil costurile din primăvara următoare, beneficiind în acelaşi timp de mult mai multe seminţe decât veţi avea nevoie de fapt.

• Stocaţi seminţele în pungi de hârtie. Nu folosiţi sticla şi evitaţi prin orice mijloace plasticul. Etichetaţi pungile menţionând anul recoltării, specia şi chiar locaţia pentru a putea determina în timp care culturi sunt mai eficiente şi de ce.
• În cele mai multe cazuri, temperatura de stocare nu trebuie să coboare sub 4ºC sau să crească peste 12ºC.
• Lumina favorizează dezvoltarea timpurie; de aceea, seminţele trebuie ţinute la întuneric sau într-un loc luminat cu neon, a cărui lumină le afectează rar.
• Umezeala trebuie controlată sever. Pivniţele tradiţionale şi cămările dosnice şi umede sunt total nerecomandate. Cea mai bună soluţie este o încăpere aerisită cu orientare nordică.
• Nu combinaţi seminţele de la diferite specii.
• Nu presaţi seminţele punând altele peste ele, chiar dacă par rezistente.

Nu trataţi seminţele decât dacă este absolut necesar. În principiu, dacă urmaţi paşii de mai sus, nu aveţi de ce să vă temeţi de boli sau de dăunători.